Jurnal - Dan MIREANU

2008-06-03T23:28:00.000-07:00

Un om, o chitară

2008-04-10T01:38:00.001-07:00

Au înnebunit salcâmii şi tu vrei să fiu cuminte… Dar vremea salcâmilor parcă a trecut, iar Doña Clara, căreia cavalerul i-a cântat atâta amar de vreme sub ferestre, e surdă. Muzica lui Tudor Gheorghe a rămas însă pentru orice îndrăgostit biletul de liberă trecere spre dragostea de oameni şi de neam. Şi a rămas la fel de adânc imprimată şi în sufletul generaţiilor de militari cărora artistul le-a transmis din margine de scenă, de la difuzorul radioului sau de pe ecran, dorurile sale de veşnic îndrăgostit şi, nu în ultimul rând, de fost soldat, ca şi ei. Da, Tudor Gheorghe n-a uitat perioada petrecută în cazarmă şi nici pe comandanţii care-l puneau să-şi aşeze periuţa de dinţi şi efectele militare într-o ordine care până atunci nu-l caracterizase. Am developat cu mare drag, pentru cititorii Vieţii militare, „între două avioane” - cum avea să remarce, oarecum surprins de ineditul momentului însuşi interlocutorul nostru, în aeroportul din Băneasa -, secvenţe de odinioară, când cel mai cunoscut menestrel oltean la ora de faţă, a îmbrăcat haina militară.

Tudor Gheorghe s-a născut la data de 1 august, 1945, în comuna Podari, judeţul Dolj, într-o familie de ţărani. Copilaria, dar mai ales adolescenţa, au fost dificile datorită faptului că tatăl lui, cântăreţ de biserică, a fost arestat şi deţinut politic la Aiud. La 21 de ani era unul dintre cei mai tineri actori din ţară, angajat la Teatrul Naţional Craiova, unde a debutat în rolul Paznicului tânăr din „Cocoşul negru“, de Victor Eftimiu.
Deşi a jucat la începutul carierei roluri destul de mici, a reuşit să obţină din ele efecte spectaculoase, având ca exemplu „Visul unei nopţi de iarnă", de Tudor Muşatescu, „D-ale carnavalului“, de I.L.Caragiale sau „Doamna nevăzută“, de Calderon de la Barca. În perioadele 1970-1980 şi 1980-1990 a realizat creaţii de mare profunzime artistică în „Mitica Popescu“, de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit“, de John Vanbrugh, „Unchiul Vanea“, de A.P.Cehov, sau inegalabilul Pasăre din „Piticul din grădina de vară“, de D.R. Popescu. n 1969, după trei ani de studio, iese la rampă cu primul său recital – „Menestrel la curţile dorului“. Succes indiscutabil! Pentru prima dată în România, un om, o chitară, farmecul şi poezia au ţinut în sală sute de spectatori peste două ore, fără pauză.
De-a lungul anilor, Tudor Gheorghe a realizat zeci de spectacole de muzică şi poezie, reuşind să umple de unul singur sălile polivalente.

Rătăcitor permanent pe drumurile ţării şi ale lumii, nu mi-am uitat nicicând locul de plecare. Interviul pe care-l acord astăzi revistei Viaţa militară este, poate, printre cele mai ciudate. n aeroport, spre Roma, abia întors din SUA: Interviul dintre cele două avioane... Numai bucurii vouă, celor care faceţi această frumoasă revistă!

Plutonul care cânta Aida

Între două avioane, aşadar, pe Aeroportul “Henri Coandă”, într-o frumoasă după-amiază de iulie, Tudor Gheorghe ne-a mărturisit...

Mă gândesc acum, într-un fel, cu duioşie la aceia care nu vor mai putea fi militari în termen. Eu am făcut Şcoala Militară, ca terist, la Bacău, arma infanterie, în 1967. Absolvisem Institutul de Teatru în ’66, eram actor la Teatrul din Craiova, luam deja salariu şi, brusc, la sfârşitul lunii ianuarie, m-au luat în armată. Am prins o perioadă grea, a frigurilor crâncene din Moldova. Eram încorporat cu o serie de artişti (de la teatru, de la conservator), absolvenţi de la medicină, geografie, istorie. Artileriştii erau pe atunci cei de la ştiinţele exacte. Relaţiile care s-au legat între noi, cei care ulterior ne-am risipit prin lume, nu s-au stins şi, când ne revedem, în primul rând ne aducem aminte de armată. Sigur că sunt lucruri pe care atunci nu le înţelegeam, mi se păreau de-a dreptul stupide. Eu, care am o fire rebelă, independentă, mi se părea lipsit de sens să ni se ceară să punem toţi periuţele de dinţi într-o anume poziţie, efectele militare la fel, nu înţelegeam de ce trebuie să exagerăm cu făcutul patului... Pe urmă, mi-am dat seama că toate aceste lucruri fac parte din instruire, din organizarea individului pentru a întreprinde mai departe lucruri esenţiale. Am fost un foarte bun elev; comandant de grupă, cu gradul de sergent. Ştiţi cum e olteanul când ajunge în armată – cât mai multe grade! Am fost, pe urmă, degradat, tot dintr-un banc prost pe care l-am făcut. mi amintesc de parcă ar fi fost ieri, comandantul şcolii, cel care la Revoluţia din ’89 a fost o prezenţă foarte activă, generalul Tudor, când m-a degradat, pe mine şi pe încă vreo doi prieteni, mi-a spus: Acum fă-te că îţi pare rău! Lasă capul în jos şi fii trist. Am replicat: “Domnule comandant, dar ceea ce am făcut eu, a fost un lucru minor!” “Disciplina e disciplină. Când veţi învăţa şi voi că milităria este cu totul altceva?!”, a fost răspunsul comandantului.
n acea perioadă erau întreceri pe plan cultural între diverse şcoli militare, iar unitatea mea, dacă beneficia de o aşa prezenţă artistică, avea mari avantaje. Să nu mai spun, când trecea prin Bacău, defilând şi cântând, plutonul meu, care era format numai din absolvenţii de la conservator şi de la teatru, îngheţa tot oraşul. Cântam Aida pe patru voci iar orăşenii nu mai pomeniseră niciodată aşa un pluton! Ne aplaudau. Şi pentru noi, acestea erau momente unice, ne bucuram, ne consideram importanţi.
Dar a fost şi greu. ncepând de la hrana cu care nu eram obişnuit, până la trezitul de dimineaţă. Cum să mă trezesc eu la 5.30, să mănânc atât de devreme? Prima zi nici nu m-am atins de mâncare, dar după vreo trei patru zile se băteau turcii la gura noastră. Intrasem deja într-un ritm normal. A trebuit să ne adaptăm vieţii de militar. A fost frumoasă acea perioadă. Cântam, ca să ne mai treacă de supărare: „Pe şoseaua de centură ce leagă Bacău de UR~” (Uzina de Reparaţii Avioane, n.n.), un cântec compus de noi la acea vreme.
mi aduc aminte cu plăcere de comandantul garnizoanei, colonelul Butucaru, de comandantul de pluton, maiorul Stancu, oameni de calitate, pe care i-am reîntâlnit cu plăcere după ani şi ani. Aveam însă un adjunct al Şcolii Militare, pe colonelul Condruţ, un tip absolut genial, însăşi întruchiparea ideii de om de armată. Terminase Academia Frunze din Rusia şi fusese făcut general la 38 de ani. Ceva nemaipomenit! Era ca Napoleon! Când noi muream de frig, el era fără mănuşi, cu caschetă, în talie, niciodată cu mantaua. Un bărbat frumos, cu ochi albaştri care, atunci când comanda Şcoală, drepţi!, efectiv îngheţai. ntr-o aplicaţie, pe nişte geruri cumplite, acest comandant a scos ofiţerii din corturi şi i-a băgat în locul lor pe soldaţii degeraţi. El însuşi dormea în cort, cu soldaţii. Ce să zic... Un om făcut pentru armată.
Pe atunci instrucţia era instrucţie! Până la jurământ, vreme de şase săptămâni am făcut toate tragerile, de zi şi de noapte, am bătut pas de defilare. Mi-a folosit, pentru că ulterior, de-a lungul vieţii, am fost nevoit să joc pe scenă în rolul mai multor personaje istorice, începând de la Valter Mărăcineanu, maiorul Şonţu, un ofiţer neamţ etc. Dacă nu făceai armata, nu puteai să înţelegi personajul, să te comporţi, să te mişti, să vorbeşti ca un ofiţer superior. Iată că şi în profesie mi-a ajutat ceea ce am învăţat în aramată. Poate că şi de aceea am rămas ataşat de sistem şi mereu am cântat pentru militari. Am bătut toate garnizoanele uitate de Dumnezeu din Oltenia, de la Vânju Mare la Pleniţa. Nu exista an să nu am întâlniri cu militarii! Cele mai plăcute erau momentele petrecute cu cei abia încorporaţi. Erau trişti, iar eu le readuceam zâmbetul pe buze. Nu pot să uit!
Pe vremea aceea, aveam perioade de concentrare. De la gradul de sublocotenent am ajuns locotenent, apoi locotenent-major. De regulă, eram chemat când se organiza Cântarea României. Trebuia să am grijă de formaţiile de teatru. De noi se ocupa generalul Pletosu. mi vine să râd când îmi aduc aminte de el, că nu avea deloc păr. Altminteri, era un om deosebit. ntr-o zi i-am şi spus: Tovarăşe general, dacă mă mai chemaţi în ritmul ăsta şi la anul mă faceţi căpitan, trebuie să mă înscriu la Academia militară. Şi la cât mă cunosc, să ştiţi că m-aş înscrie şi gata, devin ofiţer superior. Nu ştiu cât o să vă convină, dar o să vă iau locul în curând.
Ce pot să spun, prezenţa mea în unităţile militare, printre soldaţi, înviora atmosfera. Mă primeau frumos de fiecare dată. Teatrul Naţional din Craiova făcea o serie de spectacole – matinee - special pentru militari. Pe timp de iarnă veneau bieţii soldaţi din câmp, de la instrucţie, şi începeau să tuşească, pe alţii îi prindea somnul, iar colegii mei spuneau: „Uite la ei, nesimţiţii!“ „Nu vorbiţi aşa dacă nu aţi făcut armata!”, le răspundeam. Eu ştiu că şi pe noi ne duceau, când eram la şcoala militară de la Bacău, la spectacole, şi tot adormeam în sală, cu toate că eram de profesie.
Era întotdeauna o atmosferă extraordinară la spectacolele în care spectatori erau militarii. Vedeau că ne dăm toată silinţa să se simtă bine şi recompensa era în ochii lor. Diferenţa între actorii mari şi funcţionarii dramatici este că actorul mare nu se face că, el este. Eu, dacă joc un rol de ofiţer, uit că sunt Tudor Gheorghe, chiar devin ofiţer! ncepând de la felul în care privesc, în care mă mişc... Am avut şi voi avea toată viaţa o stimă deosebită pentru armată! Este creatoare de stări, de bărbăţie, de demnitate, de spirit naţional. Practic, este o şcoală.
Sentimentul de patriotism ar trebui să caracterizeze pe orice om, oriunde ar trăi. Dragostea pentru ţara lui, pentru aerul pe care l-a respirat pentru prima dată ar trebui să fie purtată permanent în suflet. M-am întors de curând dintr-un turneu din America şi Canada. Am stat o lună şi m-am întâlnit cu diverse categorii de români. Acolo îţi dai seama de foarte multe lucruri. Mulţi dintre ei îşi reneagă locurile de unde provin. Nu-i mai interesează ţara şi, de fapt, sunt nişte nenorociţi. Asta în cazul celor nerealizaţi. Oamenii care au fost serioşi în ţară şi au plecat din motive pe care nu le comentez, care şi-au asumat nişte riscuri extraordinare înainte de ’90, neştiind dacă se vor mai întoarce vreodată, nutresc sentimente patriotice. Nu-şi uită limba, copiii lor vorbesc româneşte, cu dragoste şi cu iubire de ţară. Cei care au fost milogi în România, milogi sunt şi în America; nu merită să vorbim despre ei!

Proiecte*Proiecte*Proeicte

Poezia românească este frumoasă. Cântată numai cu chitara sună excelent, dar am spus că, din când în când, poezia, în toată splendoarea ei, are nevoie de o haină de gală. Am hotărât s-o îmbrăcăm într-o orchestră simfonică. Aşa au luat naştere cele patru anotimpuri. Acum terminăm şi Vara simfonic, cu acest album încheind, practice, Ciclul anotimpurilor.
n curând va ieşi pe piaţă un compact-disc cu totul special, unicat aş putea spune, unde cânt cu taraful, cu orchestră simfonică şi cor academic, încercând să ridic folclorul la rang de universalitate. Se va numi ntre răsuri şi trandafiri. Va fi, cred, o revelaţie. Mi-am surprins de fiecare dată spectatorii cu lucruri inedite. Am cântat cu chitara şi cobza o viaţă întreagă, singur, după care am apărut brusc cu taraf. Apoi cu orchestră simfonică şi cor academic. Am făcut un spectacol cu un cor de copii, Diligenţa cu păpuşi, o splendoare, un altul - Cu Iisus în celulă -, acompaniat de un cor extraordinar de bărbaţi, cu versuri scrise în închisorile staliniste, la Gherla, la Canal, la Aiud. O pagină din poezia română, din istorie, necunoscută din păcate de generaţiile de astăzi... Acum mă pregătesc pentru un lucru din nou diferit: muzica uşoară a anilor ’30, caracterizată de mult umor, farmec, istorie. Este o muzică pe care generaţia hip-hop-iştilor de azi n-o cunoaşte. Mai am în proiect un album care se va intitula Cântece naţionale, în care voi cânta poate chiar cu fanfara şi corul Ministerului Apărării Naţionale. Şi cred că toată haina militară va vibra când va auzi cântecele naţionale.

Interviu publicat in revista Viaţa militară

Nu-i simplu sa fii vedeta...

2008-04-09T11:09:00.000-07:00

Fecioara ceţurilor

2008-04-09T03:57:00.000-07:00

17 mai 2007, Saint-Jean, Canada
Ne grăbeam să urcăm în cele două autobuze care urmau să ne transporte o mie de kilometri, pe distanţa dintre Sain-Jean, acolo unde se afla baza militară, şi Niagara, locul atât de visat de cei peste 100 de militari, din 27 de ţări. Drept urmare, ne convenea să ne înghesuim în cele două autocare, să mergem vreo două zile, cu escală la un hotel drăguţ, în Trenton. Şi chiar dacă nu ne-ar fi convenit, la fel s-ar fi petrecut lucrurile.
Auziserăm multe lucruri bune despre Niagara şi implicit despre regiunea Ontario, deşi locuitorii din Québec nu prea agreau zona iar termenii în care descriau cascada nu erau tocmai elogioşi.
Ca întotdeauna, înainte de o plecare, am primit pliante cu materiale publicitare despre obiectivul turistic, de unde am reuşit să ne documentăm.
Ajunşi la hotel ne-am amuzat copios când un colonel slovac, care a fost primul fericit deţinător al cartelei de acces în cameră, s-a întors rapid protestând la faptul că fusese cazat împreună cu un alt coleg. Probabil că perspectiva de a dormi în acelaşi pat cu un bărbat nu îl încânta peste măsură. Aveam să constatăm însă că şi pe noi ne păştea aceeaşi soartă şi că zâmbetele ironice aveau să se transforme în curând într-un râs mai mult nervos. Dar asta se întâmpla la prima escală, pentru că la Niagara am avut parte de un hotel ireproşabil, de patru stele.
18 mai 2007
Iată-ne ajunşi în micul orăşel Niagara, un loc plin de viaţă, pe străduţele căruia trebuie să vorbeşti tare şi foarte clar pentru a învinge zgomotul căderilor de apă, care se aude de la 40 de kilometri.
Cascada este divizata în două părţi de Insula Goat. Partea mai mare, (canadiană), se numeşte Horseshue Falls şi are o înălţime de 56 de metri, iar lungimea crestei este de aproximativ 700 de metri. Cealaltă parte, American Falls, de pe teritoriul SUA, are o înălţime de 58 de metri, dar lungimea crestei de doar 320 metri. Din cauza caderii puternice de apă se formează o ceaţa prin care se filtrează lumina soarelui, dând nastere unui mare număr de curcubee. De-a lungul anilor, cascada a atras numeroşi cascadori, actori, cupluri de romantici, personalităţi celebre sau simpli turişti. Legenda spune ca indienii din zonă aruncau în fiecare an în cascadă o fată frumoasă, pentru a-l îmbuna pe zeul tunetelor. De aici s-ar părea că vine şi numele dat ambarcatiunii care se aventurează pe apa pulverizată, pana la baza cascadei: Maid of the Mist adică Fecioara ceţei.
Pe malul cascadei este aproape imposibil să stai. De fapt, mai degrabă pe esplanada de unde se poate admira căderea masivă de apă. Dacă ai un aparat de fotografiat, şi nu văd cine ar merge acolo fără, obiectivul va fi imediat plin de picături iar pozele, desigur, ratate. Ca puncte deosebite de atracţie ar fi vaporaşul (Maid of the Mist) care te duce până aproape de cascadă, dar care era în concediu când am fost noi şi tunelele săpate în spatele pânzei de apă, unde zgomotul este cu adevărat infernal.
Skylon Tower care seamănă ca şi stil architectural cu CN Tower, din Toronto (cea mai înaltă construcţie din lume) este locul de unde se pot admira în voie cele două cascade, americană şi canadiană, de unde se poate avea o panoramă excelentă asupra oraşului şi de unde noaptea, când cascadele sunt iluminate în diferite culori, se pot face, probabil, cele mai reuşite fotografii.
Orăşelul Niagara (îi spun aşa pentru că nu pare mai mare decât Sinaia) primeşte anual 40 de milioane de turişti, ceea ce înseamnă mai mult cu vreo zece milioane decât populaţia Canadei. Străzile sunt pline de viaţă, oraşul fiind parcă scena unui film în care se amestecă personaje celebre din desene animate şi filme: Pantera Roz, care face cu mâna din vârful unui turn, King Kong după ce a răsturnat o clădire pe al cărei perete încearcă să se caţere cu disperare o fantomă, omul păianjen care vorbeşte cu Green Goblin, rivalul său din film, un castel al lui Dracula, amenajat ca într-un desen animat, un parc cu dinozauri din care răsună zgomote care te transpun imediat într-o lume dispărută, o reprezentare la scară a frumoasei actriţe Angelina Jolie, un carusel şi multe alte minunăţii care te fac imediat să regreţi că nu mai eşti copilul care pe vremuri nici nu-şi imagina că există aşa ceva pe lume.
Peste tot magazine pline de suveniruri, cu obiecte made în China, desigur, iar printre acestea, frunza de arţar sau elanul canadian erau la mare putere.
Pentru excursiile organizate de şcoală, aveam două variante, de regulă, în ceea ce privea masa. Ori se rezervau locuri pentru tot grupul şi se stabilea ora şi locul de servire a mesei, ori ni se dădea o anumită sumă şi puteam să ne alegem noi restaurantul şi implicit ora la care aveam să mâncăm. Aici a fost aleasă varianta de pe urmă. Ne plimbam deja de vreo două ore prin oraş, făcuserăm sute de poze la cascadă (poze, nu fotografii) şi ne gândeam că ar fi timpul să cheltuim cei câţiva dolari primiţi pentru masă. Ne-am îndreptat către cel mai simpluţ loc apărut în faţa ochilor. Un local, culmea, chiar lângă Dracula (o casă la fel de kitsch, care exploatează mai bine decât noi legenda domnitorului român), pe care scria simplu: Restaurant.
Aveam să constatăm rapid că era un local cu uşor specific românesc din vremea comunismului, în care o chelneriţă, care vorbea şi româneşte, ne-a repezit către o masă, iar mâncarea foarte scumpă nu ne-a mulţumit în niciun fel.
PS. Dacă ajungeţi în zonă, puteţi ocoli acel loc neigienic, indecent şi foarte scump, care se numeşte simplu, Restaurant. Chiar dacă este unul de-al nostru.

Publicat in Observatorul militar, Nr. 36, septembrie 2007, http://www.presamil.ro/OM/2007/36/14.pdf

Noaptea de adio

2008-04-09T03:12:00.000-07:00

...Fata privea tăcută, pe fereastră. Din când în când îmi mai arunca o ocheadă, prinzând parcă un firicel din gândurile mele. Ne-am terminat ţigările în acelaşi timp şi am intrat, reluându-mi locul, cuminte, în compartimentul de clasa întâi. Cu Prinţul Valkovski al lui Dostoievski în faţă păream un intelectual veritabil, poate un pic absent.
Apoi am surprins-o studiindu-mă, după care, la scurt timp, a întins un picior pe marginea scaunului din faţa ei, adică pe al meu, atingându-mă uşor, cu glezna. M-am uitat la ea. A zâmbit. Cu acel zâmbet ştrengăresc, plin de dedesubturi, care spune întotdeauna mai mult. Cu ochii în carte, timid, am făcut faţă provocării cu brio, prefăcându-mă că nu am simţit absolut nimic. Valkovski însă se dusese undeva departe, ca şi celelalte personaje din roman şi din compartiment. Exista doar glezna ei, care păstra contactul într-un mod suspect de plăcut cu genunchiul meu. N-a trecut mult şi piciorul celălalt s-a întins aproape într-o poziţie similară, încadrându-mă într-un mod familiar, aproape intim. De data asta îi atingeam amândouă picioarele, iar ea zâmbea abia imperceptibil, dar continuu. Am stat aşa un timp, poate două minute, după care piciorul drept i-a revenit pe podea, apoi şi stângul. După care s-a ridicat agale pentru încă o repriză de fumat. De data asta am simţit că am mai mult curaj. Parcă citindu-mă, ea îmi oferise cu bună ştiinţă o bună ocazie de conversaţie. Apucasem să citesc pe coperta cărţii ei că există un coeficient de inteligenţă emoţională care se poate modifica, spre deosebire de IQ, pe care, din păcate, sau din fericire, îl cărăm cu noi până la moarte, aşa că ştiam ce să o întreb. Prin urmare, iar la geam, amândoi.
— Inteligenţa emoţională e variabilă, nu?
— Da.
Sincer, mă aşteptam la un răspuns mai elaborat. Mai ales după acele atingeri din compartiment, pe care nu le crezusem chiar nevinovate.
— Eşti psiholog?, am întrebat, crezând că, măcar de data asta, mă va salva.
— Da.
Nu ieşea nimic. Trebuia să mai încerc. Nu prea am mai apucat însă pentru că a intrat în compartiment. Eu am mai rămas vreo zece minute la geam. Se făcuse deja seară şi parcă nu trecuseră decât trei minute de când, cu un banal accelerat, străbăteam drumul în sens invers, în căutarea aventurii. Mă uitam la becurile care apăreau la răstimpuri şi nu ştiu la ce mă gândeam. Probabil la faptul că m-au fascinat întotdeauna. La fel şi noaptea. Am revenit în compartiment, împăcat cu mine însumi că vorbisem, că n-am pierdut foarte multe nediscutând pe tot parcursul drumului şi hotărât să fiu indiferent faţă de tot ceea ce se va întâmpla în jurul meu, până la destinaţie. Citeam, ţinând în mâna dreaptă semnul de carte pe care, la un moment dat, l-am simţit alunecând uşor. Cu un gest familiar, psihologa l-a însuşit, dar nici gând să mi-l restituie. Se juca distrată, cu el, privindu-mă într-un fel destul de ciudat. M-a făcut să surâd. După câteva minute, foarte relaxaţi, am ieşit din nou pe culoar.
— Când am plecat spre Cluj, i-am mărturisit, am mers în compartiment cu un nebun. De fapt, nu cred că era chiar nebun, dar în orice caz, avea o boală psihică, pentru că îşi pierdea memoria. n două minute uita ce spunea. Aşa am eu noroc... De data asta am văzut clar că devenise receptivă.
— Interesant! , a exclamat, mă atrag nebunii...
— Crede-mă, ăsta nu era deloc interesant. Nu ţi-am spus că-şi pierdea memoria? Nu spunea nimic coerent. njura în compartiment, murmura tot timpul, ce mai, îmi era şi frică să dorm, gândindu-mă că mă strânge de gât.
— Rămân la părerea mea, era un tip interesant. Nebunii de genul acesta mă fascinează. Ştii, poţi prinde de la ei frânturi de poveşti spuse fără autocenzură. Frânturi de viaţă. Au un univers tare bogat. De fapt, tu ce crezi, noi suntem normali?
Intrase mai mult decât mă aşteptam şi asta era tot ceea ce conta, deocamdată. Am început să-i vorbesc despre normalitate, pe un ton jos, cald. Cred cu adevărat că anumite norme sociale vin în contradicţie cu firea umană, vin pentru a obstrucţiona un indivit, dar mai cred că societatea a fost adusă în acest secol al vitezei la imposibilitatea de a supravieţui în afara normei, aşa că, i-am spus:
— Cred, totuşi, că există un anume gen de normalitatea, că sunt reguli pe care majoritatea le-a acceptat tocmai pentru faptul că fac bine majorităţii, făra să ţină cont de fiecare individ, în parte. Asta mi s-ar părea imposibil, chiar.
— Da, aşa este. Vreau să fac un curs de terapia familiei. Mă interesează tare mult felul în care se manifestă cuplul în societatea actuală. Nici o relaţie de-a mea nu a ţinut mai mult de trei luni. Acum, cuplul este într-o criză de reguli. Nu mai are valori. Este o adevărată nebuloasă.
— Păi, nu tu erai împotriva regulii, nu spuneai că educaţia ne face mai mult rău decât bine, că ar trebui să fim mai liberi? Până la urmă, căsătoria este o convenţie socială. Doar nu vrei să discutăm despre apariţia ei sau despre cât de agreată a fost această instituţie dătătoare, în cea mai mare parte, de frustrări şi de neîmpliniri.
— Nu, dar vezi tu, oamenii ar trebui să fie liberi. Eu îmi doresc o viaţă de cuplu în care să mă simt liberă. Am fost la Cluj să termin ceva. Am terminat. E vorba despre o relaţie mai veche, care nu avea un final.
— Acum are?
— Da, acum are.
— De acolo muşcătura de pe gât?
A tăcut, confirmând doar din pleoape, cu acelaşi zâmbet ştrengăresc, abordat când m-a atins.
— Nu ştiu dacă să-i spun iubitului meu. Ce zici, să-i spun?
— Păi... depinde. Eu nu i-aş spune. Şi ştii de ce? Pentru că există mai multe feluri de a înşela. Eu nu văd trădare în simplul fapt că faci sex cu altcineva. E ca şi cum te-ai masturba. Totul e să nu te îndrăgosteşti. Cred că aici te condamnă mai mult conştiinţa decât persoana lângă care, până la urmă, trăieşti.
— Nu cred că ar înţelege. Dar, dacă nu va înţelege, nu are decât să plece. Eu nu pot trăi lângă un om căruia să nu-i spun ce fac.
— Poate că ai dreptate. Cred că suntem prea adânc pătrunşi de acea educaţie despre care vorbeam mai devreme ca să putem privi atât de senin această problemă a relaţiei sexuale extra-cuplu. Eu, teoretic, o accept şi o practic. Dar nu ştiu cât aş fi de conciliant cu persoana care m-ar înşela. Cred că s-ar rupe ceva...
Trenul trecuse de mult de Ploieşti. Până şi ultima persoană din compartiment coborâse. Rămăseserăm doar noi doi. Cam în douăzeci de minute estimam intrarea în Gara de Nord.
— A fost superb la Cluj, mi–a spus la un moment dat. O noapte de vis. Trebuia să fac asta!
— Regreţi?
— Nu. Singura dilemă este că nu ştiu cum o voi scoate la capăt mâine. Va trebui să port eşarfă, să nu-mi vadă muşcătura, asta dacă nu mă hotărăsc să-i spun imediat. Ştii, pentru mine sexul este o latură importantă a personalităţii mele.
— Nu ştiam că sexul este o latură a personalităţii!
— La mine, da. De când mă ştiu. Şi o fac de când mă ştiu. La cinci ani, ai mei m-au dus la doctor pentru că..., ştii tu... Ce să fac? mi place!
— Eşti, cum s-ar spune, o micuţă nimfomană...
— Da, Doamne, ce mult a trecut de când n-am mai sărutat o fată!
— Să înţeleg că îţi plac şi fetele?
— Da, dar mai mult băieţii. Uneori mi-e dor să mângâi o fată. E diferenţă între comportamentul nostru sexual şi al vostru.
— ?!
— Da, să ştii. Uite, când suntem mici, dacă o fetiţă se loveşte, celelalte, în grup, încearcă să o ajute, nu ştiu ce să-i mai facă, cum s-o împace. La băieţi, în schimb, dacă unul se loveşte, ceilalţi nu ştiu cum să facă să continuie mai repede jocul. Noi ne ţinem de mână, ne mângâiem, şi asta încă de foarte tinere. Voi sunteţi cu totul altfel...
— Da, suntem altfel. Dar şi tu eşti altfel, da, da, eşti cu totul altfel decât o fată obişnuită. Ştii, am simţit latura ta sexuală... Parcă plutea ceva în aer, pe lângă tine. Cred că emani ceva. O să-ţi vină să râzi, dar am fost tare tulburat când m-ai atins cu piciorul.
— Ştiu. De asta te-am şi atins. Era aproape o certitudine că te vei excita. Şi eu am simţit că e ceva în legătură cu tine. Animalic, vorbind. Dar nu aveam de unde să ştiu că te pasionează psihologia. Acum, că ştiu...
S-a aplecat uşor, punându-mi o mâna pe tâmplă în cel mai gingaş mod cu putinţă. Peste vreo zece minute, când am coborât din tren, eram mai mult ca sigur că în trei luni, cel mult, între noi doi se va aşterne, perfidă ca un blestem, cel puţin pentru ea, încă o noapte de adio. A câta, oare?
Dan Mireanu,
fragment din romanul în lucru – „La capătul nopţii”, publicat în Viaţa militară, nr. 4, 2005, http://www.presamil.ro/VM/2005/4/34-35.pdf

Judecata de apoi

2008-04-09T02:07:00.000-07:00

Pe Aurel Ivan l-am cunoscut undeva la ţară, în comuna Ţifeşti, judeţul Vrancea.
Intrând la familia la care venisem, Aurel a văzut o revistă Viaţa militară (pe care o făcusem cadou gazdei) şi a început să citească. Răsfoia şi se oprea atent la câte un articol care-i aducea aminte, probabil, de momentele de cătănie, din vremea tinereţii, când era soldat la tancuri. A stat câteva secunde, după care a plecat aproape în fugă ca să revină cu două dosare. Primul conţinea o colecţie de caricaturi şi o revistă din anii ‘70, în care publicase câteva dintre ele şi obţinuse chiar un premiu, iar al doilea, un volum de poezii intitulat Arlechin de iarbă. Dar, este mult spus un volum... Era doar un caiet de matematică pe care mi l-a oferit pentru lectură. Şi am descoperit pe acele foi învechite o poezie oarecum ermetică, în stil apropiat de cel a lui Blaga, cu nişte asocieri de termeni şi o forţă a expresiei de-a dreptul cuceritoare. Aurel Ivan, omul care se autointitula un simplu ţăran, a reuşit să surprindă în versul său profund trăirile cele mai adânci ale omului care se confundă până la pierzanie cu natura: Ca orele somnului/ bat pietrele drumului/ şi, fără să vreau,/ sorb luminile stelelor/ cuibărite în ochii păianjenilor/ şi tac:/ Tac ca o creangă roasă de cariul timpului/ Tac ca o umbră ce-şi sapă mormântul/ tac ca un vierme ce roade/ cu lăcomie seminţe ale nopţii/ rod al necunoaşterii/ umbra copacilor pe lună./ O clipă… plouă!(Calm dur)
După discuţia scurtă despre poezie, a ţinut, prinzând într-un fel curaj, să arate şi alte lucrări. De data aceasta nu a mai venit cu poezii sau caricaturi ci cu un fel de bibelouri făcute din rădăcini de copaci. Fiecare avea o formă stranie şi o semnificaţie sugestivă: Monstrul intergalactic, Judecata de apoi, Violul, Marţianul etc. Prin ce trecuse oare omul acesta de la ţară de reuşea să găsească într-o rădăcină oarecare tragedia unei femei siluite, teamă pentru judecata divină, prezenţa unei fiinţe extraterestre... Acest om chinuit şi în acelaşi timp detaşat... Am realizat că descoperisem un artist, pentru care viaţa fusese o aventură în care se întreba permanent ce caută, iar acum, la bătrâneţe, nu mai avea decât o bibliotecă şi o fetiţă... care-i spune tată.

Îl văzusem de câteva ori plimbându-se pe uliţa strâmtă şi noroioasă din faţa casei gazdei unde poposisem. Mergea cu pasul încet, gânditor, ca un om necăjit. În dreapta lui, agăţându-i-se de mâna, o fetiţă de nouă ani părea un copil fericit. Era fetiţa pe care o considera a lui, copil rămas din marea iubire pe care o cunoscuse în pragul celei de-a doua tinereţi. Păşeau amandoi pe uliţă aproape în cadenţă, fără să arate că le pasă câtuşi de puţin de lumea asta. Fetiţei poate din cauză că este prea mică pentru a se fi gândit la asta, iar tatălui... probabil din lipsă de timp. Casa unde locuiau a răzbit multe ierni. Acum însă primeşte zăpezile până aproape de dormitor. Doar biblioteca, aproape singura piesă de mobilier care a rezistat sărăciei, vorbeşte despre capul familiei aşa cum nimeni altcineva n-ar putea-o face. Vorbeşte despre omul care se identifică atât de bine cu natura fără să nege niciun moment apartenenţa la aceasta.
La prima vedere, Aurel Ivan nu pare nici poet, nici caricaturist. Nimic mai mult decât un simplu ţăran. Pe când era adolescent, avea toate atuurile să devină un om bogat. Provenea dintr-o familie înstărită şi a lucrat într-un restaurant după terminarea liceului şi a unei şcoli post-liceale. Lucrurile îi mergeau din plin. Dar... ce să caute un artist, un idealist, într-un spaţiu comercial? Nu a avut mult de aşteptat până când, la un moment dat, s-a opus radical şefului care îl obliga să vândă carne stricată. Riposta a fost imediat sancţionată, fiind concediat cu un fatal I pe cartea de muncă. Regimul comunist i-a tăiat aproape toate şansele. Nu s-a mai putut angaja şi a fugit în port, la Constanţa, unde a lucrat ca hamal. Căra cuburi de gheaţă vara şi iarna, ca un om al nimănui. A răcit atât de rău încât a fost nevoit să stea la pat mai bine de trei luni. Forţa fizică l-a părăsit cu fiecare zi, câte puţin. Şi-a revenit, totuşi, şi a luptat cu orice necaz, neîncercând să-l ocolească ci luîndu-l de-a dreptul, bărbăteşte, în piept. Dar nimic nu trece fără să lase urme. Asta o spune printr-un vers... Iată pulsul ierbii/Pustiul din noi/Din cuvinte. /Ecoul lor ne devoră/şi ne alungă/ca pe căţeii pământului.
Se apropia, încet, de a doua tinereţe. Era într-o primăvară frumoasă. Natura, singurul său aliat, se trezise brusc din amorţire. Aurel Ivan privea pe fereastră în dreptul căreia era aşezat la măsuţa veche, scrijelată şi pătată de cerneală. Se gândea că n-are mai nimic pe lume, că este singur, singur. Se mira chiar că reuşeşte să se păstreze atât de senin în faţa acestui mister căruia oamenii îi dau o prea mare importanţă: viaţa. Ce-i mai putea lui oferi această viaţă când simţea că a gustat-o pe deplin, că s-a bucurat de atâtea mii de ori răsfoind pagini vechi de carte, că poate să scrie în timp ce confraţii lui de sapă stau în birt şi discută politică?... Viaţa, pentru artistul nefericit, era ceva atât de firesc încât putea s-o accepte, s-o iubească şi în acelaşi timp să înţeleagă că ar ceda-o fără nicio problemă domnişoarei în negru de care se mai apropia în unele seri ploioase de toamnă jucându-se cu un revolver vechi, nemţesc. Era împăcat cu sine şi mereu aproape neutru la ceea ce se petrecea în juru-i. Primăvarea îi zâmbea, iar el o primea prin fereastra soioasă de la măsuţa prost fixată pe duşumele. Şi scria pentru EA, cea care plecase de curând: Te caut printre ierburi/ în grei ciorchini de rouă/ ca ochiul nopţii râul piciorului desculţ/ sol al iubirii – fragedă vestală/pe ape nenuntite, corola să-ţi deschizi.(Te caut)
O întâlnise într-un mod aproape banal. Era cunoscută drept femeia uşoară a satului. Un prieten i-o dăduse într-o seară, gândind că nu face altceva decât să-i paseze un oarecare ceas de fericire. Contra unei sume, fireşte. Dar, atunci când a văzut-o, când i s-a arătat pentru prima dată goală, într-o noapte tomnatică, Aurel a simţit că o zână bună i-a păşit pragul. A fost pentru o vreme beat de fericire. Alerga pe uliţi şi săruta pământul, părându-i-se că toate câte le îndurase în viaţă au fost cu un scop. Nici soarele parcă nu mai strălucea la fel, iar grădina plină de noroaie devenise brusc un iaz plin cu păstrăvi. Nu mai ştia ce să facă, ar fi vrut să spună lumii întregi ce fericire l-a cuprins, cum casa lui a devenit deodată un cămin fericit, unde, la capătul sobei de lut scânceşte încet un copil, o fetiţă. Dorea ca toată lumea să ştie că pentru el viaţa are cu adevărat un sens, că doi îngeri, o fetiţă de câteva luni şi o femeie, i-au dat, peste noapte, raţiunea de a trăi. Ar fi muncit mult pentru ele, ar fi săpat cu lopata zile întregi, ar fi stat prin vii la cules înţepându-se în mărăcini. Nimic nu ar fi fost prea mult ca să le ştie fericite. Se uita în jur şi nu înţelegea de unde atâta blazare, cum de unii oameni pot pur şi simplu să stea degeaba sau să fie morocănoşi, când el ar fi dansat toată ziua, chiar şi în scurtele pauze de muncă...
Dar... n-a fost să fie de lungă durată. Ceea ce s-a petrecut în sufletul lui, într-al ei a avut o altă rezonanţă. L-a lăsat într-o zi şi a fugit în Spania cu altcineva, fără a se gândi vreo secundă la ce a lăsat în urmă. Şi a lăsat... Un poet pierdut şi o fetiţă... care-i zice tată.

Dan Mireanu,

publicat in revista Viata militara, nr3 din 2007 http://www.presamil.ro/VM/2007/03/16-17.pdf

Melancolie

Iată pulsul ierbii
Pustiul din noi
Din cuvinte.
Ecoul lor ne devoră
şi ne alungă
ca pe căţeii pământului.
Ropotul ploii
Ne conduce
Pe marile bulevarde
Lumina caducă
ce conferă lucrurilor
rigoare.
Te-am dibuit printre trestii
Călător în travesti – vânt.
în faţa noastră
infinitul deschis
ca o aripă
de pasăre
plâns.

Rugă

O rugă pentru copilul
neadormit,
candoarea cuvintelor
şi timpul pierdut;
O, lasă-mă,
nu te înduioşa de cuvinte!
Supliciul îndoielii
e pasărea
care moare
mult prea departe
ca să ne-o imaginăm.

Doar şui
Speranţe râvnite sparte-n miez de râu
Mai caută-mi toamnă
adăpost în seminţe
mi-alungi cântăreţii
ca pe aştrii pribegi
şi râvna ierbii ce va să vie.
Vânt păstorind
Peste ape păstor
Mireasmă târzie
De-ambrozie-amară
Lacrima ploii
Topeascăse-n zid
Drumul lumină
Steaua polară…

Vămile-n cer
Umbra mi-o-nchid
Dorului dor – aerul doare.

Pe noptatice cărări

Pe noptatice cărări
Luna trece-n pas de menuet
ca o fecioară îmbătată
de fiorul depărtărilor:
Unde eşti, Risipitorule?
Adă-mi apa şi doniţele-napoi!
Păsări speriate mă lovesc
cu sfârcuri de aripi
ca evantaiele de vânt
cad peste trupul meu pietrele.
S-au trezit şerpii în văgăuna nopţii
şi vor să mă muşte cu gura de venin,
dar eu fug, fug în necunoaştere
ca o briză de vânt
mânată de umbra morţii…
Dar iată: ţărâna pământului
mi se lasă cald peste pleoape
şi-n nări simt mirosul ierbii
şi-al pâinii coapte –
numai de n-aş muri!
Unde eşti Risipitorule?
Adă-mi apa şi doniţele-napoi.

Aurel Ivan

Jurnal de călătorie. Paris

2008-03-06T03:12:00.000-08:00

Mi s-a părut mereu complicată meseria de jurnalist, mai ales atunci când am mers în locuri unde nu m-a impresionat nimic, locuri atât de lipsite de viaţă, atât de banale, cu aşa mult formalism încât îmi spuneam că mi-am greşit vocaţia, că mi se datorează în mod cert faptul că nu am reuşit să găsesc ceva atractiv şi că nu am fost în stare să scot o fărâmă de interesant.

Mă îngrijoram şi mă gândeam la o soluţie să umplu totuşi pagina ce mă aştepta goală şi cam nerăbdătoare. Dar, oricât ar fi fost uneori de triste lucrurile, pentru mine, cel fără nicio idee, apărea mereu salvarea. Mă consolam cu ideea că, dacă la finalul timpului dedicat scrisului nu va ieşi nimic mulţumitor, voi scrie despre cum nu pot să scriu, şi, cu certitudine, câteva pagini de calculator îşi vor da ghes către tipar. Nu mi s-a întâmplat însă să scot AS-ul din mânecă niciodată până acum, pentru că lucrurile au mers, paginile au ieşit, am mai completat cu poze, cu impresii din viaţă, cu banalităţi etc. În seara aceasta însă am revăzut pozele de la Paris. Fotografii pe care, când le privesc, parcă mă aflu din nou acolo, într-un noiembrie chiciuros, după un deces în familie, trimis într-o misiune pe care nu o voi uita niciodată.

Misiunea
Am tot amânat să scriu despre Paris deşi, acolo, pentru o săptămână, am încercat să ţin un jurnal în care completam când mă întorceam noaptea sau în zori în camera de hotel de la etajul şase, o mansardă cochetă din Place d’École Militaire. Dar nu am putut să scriu imediat şi nici acum nu îmi este prea uşor din cauza multitudinii de sentimente contradictorii care m-au încercat acolo.
Astfel că soluţia de a încerca totuşi a descrie ceva, sub scuza că nu pot să scriu, îşi poate găsi un sens. Am plecat într-o duminică. Cam acum un an. Trebuia să fiu singurul cursant străin al unui curs de Comunicare în situaţii de criză organizat pentru comunicatorii francezi de către structura lor centrală de comunicare şi relaţii publice. De ce doar un străin la curs, de ce doar o săptămână, nu m-am m-ai chinuit prea mult să inţeleg, pentru că nici înainte şi nici pe urmă nu m-am mai gândit doar la curs ci la toate experienţele trăite acolo, când, singur, mă plimbam cu două aparate de fotografiat atârnate de gât, în plină noapte, prin ploaie, şi nu mă mai săturam de mers, de privit oamenii şi de fotografiat, ca, apoi, de fiecare dată a doua zi să fiu în plină formă la curs, să nu simt nici un fel de oboseală şi nici măcar plictiseală de stat în bancă şi de ascultat, timp de vreo câteva ore bune pe cei care ne prezentau într-o formă atractivă, cu accente pe aplicaţii practice, situaţii de criză de comunicare, soluţii pentru ele, legislaţie cu privire la dreptul la imagine, la informare etc.
Prima promenadă
În prima zi nu aveam nici măcar o hartă. Abia mai tîrziu am făcut rost de una cred că de la un coleg, nici nu ma ştiu, ori poate de la vreun metrou.
Cert este că am plecat la plimbare de cum am ajuns, un pic temător pentru necunoscutul pe care aveam să-l descopăr. Îmi propusesem să merg cam un ceas şi să revin devreme la hotel, pentru a-mi pregăti ziua următoare. Era cam ora 18 şi afară începea să se întunece binişor. Mă plimbam încet, cu ochii peste tot, de teamă să nu pierd nimic pe retină şi nici pe aparat. Am mers pe nişte străduţe înguste, cu iz de Lipscani şi încercam să mă orientez după Turn. La Domul Invalizilor m-am oprit şi am fixat aparatul pe o bornă, să încerc o expunere lungă. Mă gândeam cu mare regret la un trepied. Cred că am stat acolo cam 30 de minute, încercând să fac o poză cât de cât reuşită, timp în care începuse să plouă mărunt. M-am decis să intru din prima seara să vizitez muzeul militar. Mi-l recomandaseră colegii francezi care de fiecare dată când veneau la Paris nu ratau ocazia de a-l vedea. La intrare am trăit un scurt moment penibil. Ştiam că este gratuit pentru militari şi am arătat legitimaţia. Nu ar fi fost o problemă să plătesc, cum am şi făcut de altfel, dar dacă mi se lăudaseră colegii că acel muzeu dedicat armatei nu este cu taxă pentru militari, mi-am spus... de ce nu? Ei bine, cel de la intrare mi-a spus doar că trebuie să merg să iau un bilet. Ceea ce am şi făcut imediat, schimbându-mă uşor la faţă. Din nou la intrare. M-am întâlnit cu un coleg francez, care mi-a văzut biletul şi mi-a spus pe loc: păi de ce ai plătit, nu ţi-am zis că pentru militari este gratis? Ba da. Îi răspund, dar de la intrare mi s-a cerut bilet. A, da, am uitat să-ţi spun... pentru militari sunt bilete speciale, gratuite. E drept că pentru asta trebuie să mergi la casa de bilete.
Mi-am dat seama pe urmă că, probabil, aveau nevoie de o evidenţă a numărului de militari interesaţi de istorie, a frecvenţei cu care aceştia vizitează muzeul etc. În fine, întâmplarea m-a făcut imediat să trec peste scurtul moment penibil şi să văd cu mare plăcere muzeul şi mormântul lui Napoleon. Se înnoptase de-a binelea când am ieşit. Mergem agale, jucându-mă cu picioarele în pătura de frunze aşternută printre copaci. Am traversat parcul de lângă Invalizi şi m-am îndreptat către Turnul Eiffel.
Miracolul
Am traversat nişte străduţe înguste şi, deodată, m-am aflat înconjurat de nişte clădiri înalte care îmi obstrucţionau câmpul vizual cu turnul, ceea ce m-a făcut să pierd la un moment dat direcţia. Am continuat să merg. Ploaia măruntă nu mai contenea, dar nu-mi păsa, eram doară pentru prima dată la Paris şi îmi propusesem să trăiesc din plin fiecare oră, minut, secundă, petrecute acolo. La un moment dat trebuie să gasesc ruta cea bună, îmi spuneam. Şi creed că am mers cam jumătate de oră pe străduţe, pentru că cine ştie Parisul,

ştie şi că înălţimea construcţiilor şi felul în care sunt iluminate te fac să pierzi proporţiile de distanţă şi să ţi se pară foarte aproape ceea ce de fapt se găseşte la un kilometru. Şi nu mai ştiu cum s-a făcut că la un moment dat am avut parcă un şoc, o străfulgerare, cum vreţi să-i spuneţi: am ieşit de pe o străduţă lăturalnică şi m-am trezit direct pe malul Senei, exact în dreptul portului principal Bateaux Mouches. O ploaie de lumini care se reflecta în apă, câteva valuri care făceau ca acele lumini să joace magnific pe apă şi o barcă luminată puternic în plan îndepărtat creau o imagine fantastică. A fost primul reflex să-mi spun mie: Wow, nu se poate, chiar nu se poate! Este prea frumos! Simţeam nevoia să împărtăşesc cu cineva bucuria pe care o trăiam în acele momente. Am făcut un 360 de grade, pe loc şi am descoperit pe dată ceea ce pierdusem din vizor de ceva vreme: reperul mult căutat, Turnul Eiffel.
Poate că este normal să fii imprresionat de Paris, nu ştiu, poate că în acele momente eram doar vulnerabil, dar, pentru mine, acel oraş în care de când am pus piciorul am ştiut că mă voi reîntoarce, în care m-am simţit ca şi cum aş fi fost de acolo, nu are grad de comparaţie. Niciodată şi în niciun loc nu am mai trăit atât de bucuros ceea ce am văzut, nicodată nu am mai fost atât de trist că nu am un aparat bun de fotografiat şi un trepied, şi nici atât de îndrăgostit precum prima dată, la Paris. Şi poate că ar fi meritat relatată şi plimbarea în Bateau Mouche, pe Sena, în care ghidul, jurnalist militar, o frumosă jandarmeriţă, îmi arăta cu răbdare împrejurimile şi îmi prezenta fiecare clădire de pe malul Senei. Iar vocea ei era acompaniată atît de frumos de Edith Piaf. Allez venez milord...

2008-03-06T03:05:00.001-08:00

Un petit univers

Il était parti son appareil photo à l’épaule, à exercer, dit-on.
Le photographe avait besoin d’une évasion, il voulait oublier les journées qui passaient presque de la même manière. Bien qu’il eût espéré à un bon cadre, il ne pensait pas à quelque chose de clair. Il s’abandonnait à la fortune..
La photo signifie destin. Chaque photo attend le moment de sa naissance/ création, chacune cache en elle un objectif et un doigt qui déclenche. Les unes naissent heureuses et vivent dans l’éternité, admirées, et … enfoncées profondément dans la rétine…les autres, au contraire. Elles sont telles les hommes….les hommes que les photos attendent à leur donner naissance, elles existant déjà mais sous d’autres formes.
Il n’était pas un artiste, au moins pas un reconnu, mais il a toujours ressenti le besoin de créer. N’ayant aucun talent, aucune disposition pour des arts tels la peinture, la poésie, la musique etc, il a choisi la photographie. Il lui semblait plus simple de voir la lumière, d’encadrer et de déclencher. Ensuite, après quelques exercices, il réussissait involontairement à voir un rayon tel qu’il n’avait plus vu jusqu'à ce moment-là, un cadre, à jouir d’un coucher de soleil et d’une lumière diffuse, à saisir la transparence des matinées et les nuances des couleurs nées du réveil du soleil. Parfois il croyait que c’était suffisant, bien qu’il sût que le phénomène était plus complexe, qu’une photo réussie demande plus. Tel un texte qui n’a pas besoin seulement d’une main qui tient un crayon et une feuille de papier.
Enfin, on pourrait le considérer un possesseur d’appareil ou peut-être un photographe quelconque bouffi d’orgueil, surtout que le temps affecté à la prise de photo était court et très court.
Il passait son temps en lisant toutes sortes de livres plus neufs ou plus anciens au détriment de la pratique. Souvent il accessait des forums spécialisés, ou chacun donnait son avis. Il regardait des milliers de photographies, en restant muet d’admiration devant quelques-unes et ne comprenant pas pourquoi d’autres, tout à fait communes, étaient si louées…
Un après-midi il a redécouvert le parc Herastrau..C’était un coin d’Eden. Il s’est rendu compte qu’il n’avait plus regardé depuis si longtemps une fleur, qu’il ne s’était plus évadé du quotidien …Il a été, pour quelques moments, détaché d’un Bucarest agaçant, étouffant, surpeuplé. Il s’est senti touriste dans sa ville, dans le parc qu’il n’avait plus vu d’un bon nombre d’années. (Adina Mireanu, Dan Mireanu)